ofensa
Etimologie
Din franceză offenser.
Pronunție
- AFI: /o.fen'sa/
Verb
Conjugarea verbului (se) ofensa | |
Infinitiv | a (se) ofensa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) ofensez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ofenseze |
Participiu | ofensat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa.
- (v.refl.) (fam.) a se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a aduce cuiva o ofensă
|
|