română

Etimologie

Din olac + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /o.lə'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
olăcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ olăcar olăcari
Articulat olăcarul olăcarii
Genitiv-Dativ olăcarului olăcarilor
Vocativ olăcarule olăcarilor
  1. (înv. și reg.) olac, curier.
  2. îngrijitor al cailor de poștă.
  3. (înv.) slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac.


Traduceri

Anagrame

Referințe