strângere

română

Etimologie

Din strânge.

Pronunție

• AFI: /'strɨn.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strângere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strângere	strângeri
Articulat	strângerea	strângerile
Genitiv-Dativ	strângerii	strângerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a strânge și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri