omuleț

română

Etimologie

Din om + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /o.mu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului omuleț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	omuleț	omuleți
Articulat	omulețul	omuleții
Genitiv-Dativ	omulețului	omuleților
Vocativ	omulețule	omuleților

1. diminutiv al lui om; om mic de statură.
2. (fig.) om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online