onomastică

română

Etimologie

Din onomastic.

Pronunție

• AFI: /o.no'mas.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului onomastică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	onomastică	onomastici
Articulat	onomastica	onomasticile
Genitiv-Dativ	onomasticii	onomasticilor
Vocativ	onomastică	onomasticilor

1. disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii.
2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online