onorare
română
Etimologie
Din onora.
Pronunție
- AFI: /o.no'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului onorare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | onorare | onorări |
| Articulat | onorarea | onorările |
| Genitiv-Dativ | onorării | onorărilor |
| Vocativ | onorare, onorareo | onorărilor |
- acțiunea de a onora și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a onora