oponent

română

Etimologie

Din germană Opponent.

Pronunție

• AFI: /o.po'nent/

Substantiv

Declinarea substantivului oponent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oponent	oponenți
Articulat	oponentul	oponenții
Genitiv-Dativ	oponentului	oponenților
Vocativ	'	'

1. persoană care face parte dintr-o opoziție.

Traduceri

Traduceri