opoziție
Variante
Etimologie
Din latină oppositio, oppositionis, franceză opposition, germană Opposition.
Pronunție
- AFI: /o.po'zi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului opoziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opoziție | opoziții |
| Articulat | opoziția | opozițiile |
| Genitiv-Dativ | opoziției | opozițiilor |
| Vocativ | opoziție | opozițiilor |
- raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast.
- împotrivire, opunere, rezistență.
- (fil.) noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud.
- raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte.
- poziție a două corpuri cerești care, privite de pe pământ, se găsesc pe bolta cerească diametral opuse.
- (jur.) manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri.
- cale de atac împotriva unei hotărâri în fața aceleiași instanțe, în cazul când hotărârea a fost dată în lipsa părților.
- cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită.
- (lingv.) diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice.
- (în țările cu regim parlamentar) totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere.
Locuțiuni
- (loc.adv.) În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de...
- (loc.vb.) A face opoziție = a se opune, a se împotrivi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online