oprobriu
română
Etimologie
Din franceză opprobre < latină opprobrium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului oprobriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oprobriu | oprobrii |
| Articulat | oprobriul | oprobriile |
| Genitiv-Dativ | oprobriului | oprobriilor |
| Vocativ | oprobriule | oprobriilor |
- (livr.) dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online