orăcăială

română

Etimologie

Din a orăcăi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /o.rə.kəˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului orăcăială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orăcăială	orăcăieli
Articulat	orăcăiala	orăcăielile
Genitiv-Dativ	orăcăielii	orăcăielilor
Vocativ	orăcăială	orăcăielilor

1. (reg.) orăcăit; gălăgie, larmă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online