orbită

română

Etimologie

Din franceză orbite < latină orbita.

Pronunție

• AFI: /or'bi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului orbită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orbită	orbite
Articulat	orbita	orbitele
Genitiv-Dativ	orbitei	orbitelor
Vocativ	orbită	orbitelor

1. traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil.
2. drumul real parcurs de un astru.
3. fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular.
4. (fig.) sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență.

Cuvinte compuse

• orbită aparentă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• barito
• boitar
• borați

Referințe

• DEX '98 via DEX online