orchestre

Vezi și : orchestré

română

Etimologie

Din orchestră.

Pronunție

• AFI: /orˈkes.tre/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru orchestră.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din greacă antică ὀρχήστρα (orkhḗstra, „orchestră”). Cuvântul a fost de gen feminin până în secolul al XVIII-lea.

Pronunție

• AFI: /ɔʁ.kɛstʁ/

Substantiv

orchestre m., orchestres pl.

1. orchestră (parte a unei săli de spectacol)

   Louer un fauteuil d'orchestre.

2. (muz.) orchestră

Cuvinte derivate

• orchestral
• orchestration
• orchestrer

Cuvinte compuse

• chef d'orchestre
• fosse d'orchestre
• orchestre de chambre
• orchestre philharmonique
• orchestre permanent
• orchestre symphonique

Etimologie

Din orchestrer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru orchestrer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru orchestrer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru orchestrer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru orchestrer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru orchestrer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din orchestra.

Pronunție

• AFI: /orˈkɛstre/

Substantiv

1. forma de plural pentru orchestra.