orchestră

română

Variante

• orhestră
• orchestru

Etimologie

Din franceză orchestre < latină orchestra. Confer germană Orchester, italiană orchestra, rusă оркeстр (orkestr).

Pronunție

• AFI: /orˈkes.trə/

Substantiv

Declinarea substantivului orchestră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orchestră	orchestre
Articulat	orchestra	orchestrele
Genitiv-Dativ	orchestrei	orchestrelor
Vocativ	orchestro	orchestrelor

1. colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente.
2. ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv.
3. parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului.
4. spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri.

Cuvinte derivate

• orchestrant

Cuvinte compuse

• fotoliu de orchestră

Traduceri

colectiv de instrumentiști

afrikaans: orkes (Afrikaans) catalană: orquestra (català) croată: orkestar (hrvatski) daneză: orkester (dansk) engleză: orchestra (English) esperanto: orkestro (Esperanto) finlandeză: orkesteri (suomi) franceză: orchestre (français) m.} germană: Orchester (Deutsch) f. greacă: ορχήστρα (Ελληνικά) interlingua: orchestra (interlingua) italiană: orchestra (italiano) f.

islandeză: hljómsveit (íslenska) japoneză: オーケストラ (日本語) latină: orchestra (Latina) maghiară: zenekar (magyar) neerlandeză: band (Nederlands), muziekkorps (Nederlands), orkest (Nederlands) poloneză: orkiestra (polski) f. portugheză: orquestra (português) rusă: оркестр (русский) sârbă: oркестар (српски / srpski) slovenă: orkester (slovenščina) spaniolă: orquesta (español) f. suedeză: orkester (svenska)

Referințe

• DEX '98 via DEX online