ordinariat

română

Etimologie

Din latină ordinariatus, franceză ordinariat.

Pronunție

• AFI: /or.di.na.riˈat/

Substantiv

Declinarea substantivului ordinariat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ordinariat	ordinariate
Articulat	ordinariatul	ordinariatele
Genitiv-Dativ	ordinariatului	ordinariatelor
Vocativ	ordinariatule	ordinariatelor

1. (înv.) organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online