ordonanțare

română

Etimologie

Din ordonanța.

Pronunție

• AFI: /or.do.nan'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ordonanțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ordonanțare	ordonanțări
Articulat	ordonanțarea	ordonanțările
Genitiv-Dativ	ordonanțării	ordonanțărilor
Vocativ	ordonanțare, ordonanțareo	ordonanțărilor

1. acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a ordonanța