ordonanța

română

Etimologie

Din franceză ordonnancer.

Pronunție

• AFI: /or.do.nan'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului ordonanța
Infinitiv	a ordonanța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ordonanțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ordonanțeze
Participiu	ordonanțat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.

Cuvinte derivate

• ordonanțare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online