ordonare

română

Etimologie

Din ordona.

Pronunție

• AFI: /or.do'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ordonare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ordonare	ordonări
Articulat	ordonarea	ordonările
Genitiv-Dativ	ordonării	ordonărilor
Vocativ	ordonare, ordonareo	ordonărilor

1. acțiunea de a ordona și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a ordona