ordonare
română
Etimologie
Din ordona.
Pronunție
- AFI: /or.do'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordonare | ordonări |
| Articulat | ordonarea | ordonările |
| Genitiv-Dativ | ordonării | ordonărilor |
| Vocativ | ordonare, ordonareo | ordonărilor |
- acțiunea de a ordona și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a ordona