osifica

română

Etimologie

După franceză ossifier.

Pronunție

• AFI: /o.si.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului se osifica
Infinitiv	a se osifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) se osifică
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se osifice
Participiu	osificat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) a se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistența osului.

Cuvinte derivate

• osificare
• osificat
• osificație

Cuvinte apropiate

• os
• schelet

Traduceri

a se transforma în os

engleză: ossify (English) esperanto: ostiĝi (Esperanto) finlandeză: luutua (suomi), luuduttaa (suomi) franceză: s'ossifier (français) germană: verknöchern (Deutsch), erstarren (Deutsch), ossifizieren (Deutsch) (rar) greacă: αποστεώνομαι (Ελληνικά) (aposteónomai), οστεοποιούμαι (Ελληνικά) (osteopoioúmai) italiană: ossificare (italiano), ossificarsi (italiano)

maghiară: csontosodik (magyar) poloneză: kostnieć (polski), skostnieć (polski) portugheză: ossificar (português), ossificar-se (português) rusă: костенеть (русский) (kostenet'), превращать в кость (русский) (prevrašat' v kost'), превращаться в кость (русский) (prevrašat'sja v kost') spaniolă: osificar (español), osificarse (español) suedeză: förbena (svenska) (sig), förbenas (svenska) turcă: kemikleşmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online