română

Etimologie

Din ospătător.

Pronunție

  • AFI: /os.pə.tə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ospătătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ospătătoare ospătătoare
Articulat ospătătoarea ospătătoarele
Genitiv-Dativ ospătătoarei ospătătoarelor
Vocativ ospătătoareo ospătătoarelor
  1. (înv.) persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.


Traduceri

Referințe