(English)

Etimologie

Din engleza medie ostrice, ostriche, care provine din anglo-normandă ostrige și franceza veche ostruce < latină avis („pasăre”) + strūthiō („struț”).

Pronunție

  • AFI: /'ɒstrɪʧ/ (Anglia)
  • AFI: /'ɒstrɪdʒ/ (Anglia)
  • AFI: /'ɒstrɪʧ/ (SUA)
  • AFI: /'ɔstɹɪtʃ/ (SUA)
  • AFI: /'ɒstɹɪdʒ/ (SUA)
  • AFI: /'ɔstɹɪdʒ/ (SUA)
  • AHD: /ŏs'trĭch/
  • SAMPA: /"QstrItS/


Substantiv

ostrich, pl. ostriches

  1. (ornit.) struț

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe