păgubitor

română

Etimologie

Din a păgubi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /pə.gu.biˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului păgubitor
	Singular	Plural
Masculin	păgubitor	păgubitori
Feminin	păgubitoare	păgubitoare
Neutru	păgubitor	păgubitoare

1. care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online