dăunător

română

Etimologie

Din a dăuna + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /də.u.nəˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului dăunător
	Singular	Plural
Masculin	dăunător	dăunători
Feminin	dăunătoare	dăunătoare
Neutru	dăunător	dăunătoare

1. care dăunează; păgubitor, dăunos.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului dăunător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dăunător	dăunători
Articulat	dăunătorul	dăunătorii
Genitiv-Dativ	dăunătorului	dăunătorilor
Vocativ	dăunătorule	dăunătorilor

1. ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• adunător

Referințe

• DEX '98 via DEX online