pagubă
Etimologie
Din slavă (veche) paguba.
Pronunție
- AFI: /'pa.gu.bə/
Substantiv
Declinarea substantivului pagubă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pagubă | pagube |
Articulat | paguba | pagubele |
Genitiv-Dativ | pagubei | pagubelor |
Vocativ | pagubă | pagubelor |
- pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună.
- (fig.) știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri.
- (loc.prep.) În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu.
Expresii
- Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă-n ciuperci! = expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită
- A fi rău de pagubă, = se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion
- A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită
- (reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să..
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online