pantum

română

Etimologie

Din franceză pantoum.

Pronunție

• AFI: /'pan.tum/

Substantiv

Declinarea substantivului pantum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pantum	pantumuri
Articulat	pantumul	pantumurile
Genitiv-Dativ	pantumului	pantumurilor
Vocativ	pantumule	pantumurilor

1. specie fixă a poeziei lirice, în care al doilea și al patrulea vers dintr-un catren formează primul și al treilea vers din catrenul următor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online