prim
Etimologie
Din maghiară prém.
Pronunție
- AFI: /prim/
Substantiv
Declinarea substantivului prim | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | prim | primuri |
Articulat | primul | primurile |
Genitiv-Dativ | primului | primurilor |
Vocativ | primule | primurilor |
- (reg.) garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină primus.
Pronunție
- AFI: /prim/
Numeral
- (num.ord.) (adesea cu valoare de adjectiv) cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi.
- (num.ord.) (cu valoare adverbială, la f.; fam.) mai întâi; primo.
- (num.ord.) care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal.
- (num.ord.) (ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă.
- Prim-solist.
- (num.ord.) (despre instrumente, voci, instrumentiști) care execută melodia principală, dominantă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) În primul rând (sau loc) = înainte de toate.
- (loc.adj.) De prim (ul) rang = de calitate superioară; excelent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online