parașuta

Vezi și : parașută

română

Etimologie

Din franceză parachuter.

Pronunție

• AFI: /pa.ra.ʃuˈta/

Verb

Conjugarea verbului parașuta
Infinitiv	a parașuta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	parașutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să parașuteze
Participiu	parașutat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte.

Cuvinte derivate

• parașutabil
• parașutaj
• parașutare
• parașutat
• parașută
• parașutism
• parașutist

Traduceri

a (se) lansa cu parașuta

bulgară: скачам с парашут (български) (skačam s parašut) engleză: parachute (English) esperanto: paraŝuti (Esperanto) finlandeză: hypätä (suomi), laskuvarjolla (suomi) franceză: parachuter (français) germană: mit dem Fallschirm abspringen (Deutsch) greacă: πέφτω με αλεξίπτωτο (Ελληνικά) (péfto me alexíptoto) italiană: paracadutare (italiano)

maghiară: ejtőernyőzik (magyar) poloneză: skoczyć (polski) portugheză: saltar de pára-quedas (português) rusă: прыгать с парашютом (русский) (prýgat’ s parašútom) spaniolă: lanzarse en paracaídas (español) suedeză: hoppa fallskärm (svenska), fallskärmshoppa (svenska) turcă: paraşütle atlamak (Türkçe)

Etimologie

Din parașută.

Pronunție

• AFI: /pa.raˈʃu.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru parașută.

Referințe

• DEX online