parangonaj
română
Etimologie
Din franceză parangonnage.
Pronunție
- AFI: /pa.ran.go'naʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului parangonaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | parangonaj | parangonaje |
| Articulat | parangonajul | parangonajele |
| Genitiv-Dativ | parangonajului | parangonajelor |
| Vocativ | parangonajule | parangonajelor |
- (tipogr.) așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online