paronim
Etimologie
Din franceză paronyme, latină paronymon, originar format din greacă παρα (Ελληνικά) + ονομα (Ελληνικά) -onym (Ελληνικά)
Pronunție
- AFI: /pa.ro'nim/
Substantiv
| Declinarea substantivului paronim | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paronim | paronime |
| Articulat | paronimul | paronimele |
| Genitiv-Dativ | paronimului | paronimelor |
| Vocativ | - | - |
- cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine).
- cuvânt care se aseamănă parțial cu altul din punctul de vedere al formei, dar se deosebește ca sens de acesta.
Traduceri
Traduceri