perorație

română

Etimologie

Din latină peroratio. Confer franceză péroraison.

Pronunție

• AFI: /pe.ro'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului perorație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perorație	perorații
Articulat	perorația	perorațiile
Genitiv-Dativ	perorației	perorațiilor
Vocativ	perorație	perorațiilor

1. parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); (p.gener.) vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online