perpetua

română

Etimologie

Din franceză perpétuer < latină perpetuare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului (se) perpetua
Infinitiv	a (se) perpetua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) perpetuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) perpetueze
Participiu	perpetuat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac), a (se) continua.

Cuvinte derivate

• perpetuare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online