perpetua
română
Etimologie
Din franceză perpétuer < latină perpetuare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) perpetua | |
| Infinitiv | a (se) perpetua |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) perpetuez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) perpetueze |
| Participiu | perpetuat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac), a (se) continua.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online