veac
Etimologie
Din slavă (veche) věkŭ.
Pronunție
- AFI: /ve̯ak/
Substantiv
| Declinarea substantivului veac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veac | veacuri |
| Articulat | veacul | veacurile |
| Genitiv-Dativ | veacului | veacurilor |
| Vocativ | veacule | veacurilor |
- interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute); secol.
- interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare.
- (reg.) mers al vremii, stare meteorologică.
- (la pl.; în forma veci) veșnicie, eternitate.
- (pop. și fam.) viață, existență, trai.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși.
- (loc.adj.) De veci = etern, veșnic.
- (loc.adv.) În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând.
- Pe veci = pentru totdeauna.
Expresii
- A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online