perspicace
română
Etimologie
Din franceză perspicace.
Pronunție
- AFI: /per.spi'ka.ʧe/
Adjectiv
- (despre oameni) care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online