perspicace

română

Etimologie

Din franceză perspicace.

Pronunție

• AFI: /per.spi'ka.ʧe/

Adjectiv

1. (despre oameni) care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online