Variante de scriere Vezi și : perturbă

română

Etimologie

Din franceză perturber < latină perturbare.

Pronunție

  • AFI: /per.turˈba/


Verb


Conjugarea verbului
perturba
Infinitiv a perturba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
perturbez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să perturbeze
Participiu perturbat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație.
  2. (v.tranz.) a împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din perturba.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru perturba.

Referințe