perturbație

română

Variante

• perturbațiune

Etimologie

Din franceză perturbation < latină perturbatio, perturbationis.

Pronunție

• AFI: /per.tur'ba.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului perturbație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perturbație	perturbații
Articulat	perturbația	perturbațiile
Genitiv-Dativ	perturbației	perturbațiilor
Vocativ	perturbație	perturbațiilor

1. tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități.
2. modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare.

Cuvinte compuse

• perturbații atmosferice

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online