pictor
Etimologie
Din latină pictor.
Pronunție
- AFI: /'pik.tor/
Substantiv
Declinarea substantivului pictor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pictor | pictori |
Articulat | pictorul | pictorii |
Genitiv-Dativ | pictorului | pictorilor |
Vocativ | ' | ' |
- artist plastic care se ocupă cu pictura.
- persoană care pictează.
- Un pictor de piesaje.
- (fig.) scriitor care descrie cu mare expresivitate diferite personaje, scene din viața socială sau din natură.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
artist plastic care se ocupă cu pictura
|
|
Referințe
(Latina)
Etimologie
Compus din rădăcina pic- + -tor. Confer pingō.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului pictor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | pictor | pictōrēs |
Genitiv | pictōris | pictōrum |
Dativ | pictōrī | pictōribus |
Acuzativ | pictōrem | pictōrēs |
Ablativ | pictōre | pictōribus |
Vocativ | pictor | pictōrēs |