picurare

română

Etimologie

Din picura.

Pronunție

• AFI: /pi.ku'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului picurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	picurare	picurări
Articulat	picurarea	picurările
Genitiv-Dativ	picurării	picurărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a picura și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri