picura

română

Etimologie

Din picur.

Pronunție

• AFI: /pi.ku'ra/

Verb

Conjugarea verbului picura
Infinitiv	a picura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	picur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să picure
Participiu	picurat
Conjugare	I

1. (v.intranz. și tranz.) a cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături.
2. (v.intranz. impers.) a ploua ușor, cu stropi rari.
3. (v.intranz.) (fig.) a răsuna, a vibra (încet); a picui.
4. (v.intranz.) (înv. și reg.; de obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”) a moțăi, a picoti.

Cuvinte derivate

• picurar
• picurare
• picurat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capuri
• cupari
• căpriu
• căprui
• cuprai
• purica

Referințe

• DEX '98 via DEX online