franceză

(français)

Etimologie

Din plâtre („tencuială”) +‎ -ier.

Pronunție

  • AFI: /plat.ʁi.je/


Substantiv

plâtrier m., plâtriers pl.

  1. (constr.) stucator, tencuitor

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe