placare
română
Etimologie
Din placa.
Pronunție
- AFI: /pla'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului placare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | placare | placări |
| Articulat | placarea | placările |
| Genitiv-Dativ | placării | placărilor |
| Vocativ | placare, placareo | placărilor |
- acțiunea de a placa și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri