placa
Etimologie
Din franceză plaquer.
Pronunție
- AFI: /pla'ka/
Verb
Conjugarea verbului placa | |
Infinitiv | a placa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
plachez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să placheze |
Participiu | placat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc.
- (v.tranz.) (la jocul de rugbi) a opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.
- (v.tranz.) (livr.) a părăsi, a abandona.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online