pleosc

română

Etimologie

Onomatopee. Confer slavă (veche) pleskŭ.

Pronunție

• AFI: /ple̯osk/

Interjecție

1. cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul.

Cuvinte derivate

• pleoscăi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online