poftori

română

Etimologie

Din slavă (veche) povŭtoriti.

Pronunție

• AFI: /pof.to'ri/

Verb

Conjugarea verbului poftori
Infinitiv	a poftori
Indicativ prezent pers. 1 sg.	poftoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să poftorească
Participiu	poftorit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) (folosit și absol.) a repeta, a reaminti.
2. (v.tranz.) a ura, a dori ceva (cuiva).
3. (v.tranz.) a ruga pe cineva (ceva).

Cuvinte derivate

• poftorire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online