repeta
 Vezi și : repetă
|
Variante
- (înv.) repeți
Etimologie
Din franceză répéter, germană repetieren.
Pronunție
- AFI: /re.peˈta/
Verb
| Conjugarea verbului repeta | |
| Infinitiv | a repeta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
repet |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să repete |
| Participiu | repetat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs.
- (v.tranz.) a citi sau a spune încă o dată un rol, o lecție, pentru a le reține, pentru a le fixa în memorie sau pentru a le înțelege mai bine conținutul; (despre artiști) a face exerciții pregătitoare în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice, a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc.
- (v.tranz.) (despre elevi, studenți) a urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent).
- (v.refl.) a se produce, a se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Variante
- (înv.) repețea
Etimologie
Din repeta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru repeta.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online