politeist

română

Etimologie

Din franceză polythéiste.

Pronunție

• AFI: /po.li.te'ist/

Substantiv

Declinarea substantivului politeist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	politeist	politeiști
Articulat	politeistul	politeiștii
Genitiv-Dativ	politeistului	politeiștilor
Vocativ	politeistule	politeiștilor

1. adept al politeismului.

Cuvinte derivate

• politeistă

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului politeist
	Singular	Plural
Masculin	politeist	politeiști
Feminin	politeistă	politeiste
Neutru	politeist	politeiste

1. care aparține politeismului, privitor la politeism.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pleoștiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online