politeistă

română

Etimologie

Din politeist.

Pronunție

• AFI: /po.li.te'is.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului politeistă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	politeistă	politeiste
Articulat	politeista	politeistele
Genitiv-Dativ	politeistei	politeistelor
Vocativ	politeisto	politeistelor

1. adeptă a politeismului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online