poliza

română

Etimologie

Din polizor. Confer franceză polir.

Pronunție

• AFI: /po.li'za/

Verb

Conjugarea verbului poliza
Infinitiv	a poliza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	polizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să polizeze
Participiu	polizat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului.
2. (v.tranz.) a lamina la rece foile de tablă subțire.

Cuvinte derivate

• polizare
• polizat

Cuvinte compuse

• mașină de polizat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online