polușcă

română

Etimologie

Din rusă полушка (poluška).

Pronunție

• AFI: /po'luʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului polușcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polușcă	poluște
Articulat	polușca	poluștele
Genitiv-Dativ	poluștei	poluștelor
Vocativ	polușcă	poluștelor

1. veche monedă rusească divizionară de aramă, care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec. xIX.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capsulo
• căposul
• culpașo

Referințe

• DEX '98 via DEX online