pomelnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) pomĕnĩnikŭ.

Pronunție

• AFI: /po'mel.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului pomelnic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pomelnic	pomelnice
Articulat	pomelnicul	pomelnicele
Genitiv-Dativ	pomelnicului	pomelnicelor
Vocativ	pomelnicule	pomelnicelor

1. listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni.
2. (fam. sau ir.) listă sau enumerare lungă de nume; (p.ext.) înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online