povățui

română

Etimologie

Din povață + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /po.və.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului povățui
Infinitiv	a povățui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	povățuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să povățuiască
Participiu	povățuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel.
2. (v.tranz.) a conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, (p.gener.), pe un drum.
3. (v.tranz.) (înv.) a comanda o armată.

Cuvinte derivate

• povățuială
• povățuire
• povățuitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pivotau

Referințe

• DEX '98 via DEX online