prășitură

română

Etimologie

Din a prăși + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /prə.ʃi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prășitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prășitură prășituri
Articulat prășitura prășiturile
Genitiv-Dativ prășiturii prășiturilor
Vocativ prășitură prășiturilor
  1. (pop.) prășit.
  2. ogor prășit.
  3. (cu sens colectiv) buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit.


Traduceri

Referințe